SEV? Trei litere care ascund atâtea povești.

User Rating:  / 2
PoorBest 

De 3 zile mă gândesc: de ce să scriu textul asta?. Ce au schimbat în mine cele 9 luni și jumătate în 2 orașe europene diferite? (Și da, am fost una dintre norocoasele care a primit o a doua șansă.)

Sincer, acum că a trecut destul timp și privesc de la o distanță considerabil de mare înapoi la tot ce a fost, mi-e greu să traduc în cuvinte. Mi se par plate cuvintele pentru tot caruselul de emoții prin care am trecut. Am 28 de ani si 4 luni si tot ce stiu e că în aceste luni cât am fost voluntar în Luxembourg si Danemarca am descoperit cine sunt și am trăit la o intensitate mai mare decât credeam că este posibil.

Ca să fie mai interesant și să întelegeți cum e cu SEV-ul ăsta, să presupunem că ați fost în locul meu, doar pentru câteva minute. Imaginați-vă că lăsați tot ce vă leagă de locul în care sunteți acum: profesie, iubit/iubită, prieteni, familie, planuri de tot felul, clima, mâncarea și limba pe care o vorbiți și mergeți într-un loc complet nou în care descoperiți că nu erați deloc persoana care vă imaginați că sunteți.

Cum asa?
Simplu. Scoși din mediul în care suntem devenim cine suntem de fapt. Ne lăsăm prejudecățile pe drum, ne dăm voie să construim păreri care să aibă valoare autentică, ne îndrăgostim peste măsură de oameni și locuri și într-un final ne decoperim pe noi, cei care eram ascunși dedesubt. Cu părți luminoase și întunecate. La început tâmpi, apoi puternici și hotărâți.
În Luxemburg am aflat cum e să fii discriminat pentru că ai venit cu sufletul deschis, să nu îi pese nimănui de acolo de ce faci ca voluntar dar am găsit și cei mai minunați oameni în aceeași situație ca și mine care mi-au rămas prieteni dragi și cu care am avut ocazia să am o legătură foarte puternică ce se păstrează nealterată până azi.
Apoi a urmat o perioadă destul de lungă în care îmi vedeam viața ca o gaură neagră (depresia post EVS, fără să exagerez, este foarte adâncă), după care a urmat stagiul din Danemarca, în Nykoebing F., pentru Asociația Culthus.

Aici am învățat că atâta timp cât îți dorești ceva, nimic nu te poate opri. Și ca prejudecăți spulberate, în ciuda a tot ce se spune despre nordici, danezii sunt oameni calzi, amuzanți și plini de o poftă teribilă de a trăi. Am avut ocazia să cunosc și să lucrez cu oameni de tot felul, din China până în Nepal și Tailanda, din Portugalia până în Italia, din Ucraina până în Anglia și acestea sunt doar cîteva din culturile cu care am intrat în contact, lucru care m-a îmbogățit enorm. Am avut șansă să experimentez situații diverse în ceea ce priveste organizarea de evenimente culturale, domeniu profesional pentru care fusesem pregătită academic. Am învățat că totul se realizează cu răbdare și planificare și că dacă ceva rămâne la voia întâmplării poate fi reevaluat și folosit în experiențele următoare. Pe scurt, din tot poți învăța ceva, chiar și atunci când greșești și cel mai important e să ai continuitate, să visezi și să fii responsabil pentru a îți realiza propriile vise în mod realist.


Mentorii pe care am avut norocul să îi am m-au învățat foarte multe despre perseversență și dedicare și îmi sunt în continuare exemple în funcție de care mă ghidez în tranformarea mea de acum.

În final, alăturat sunt două materiale video. Primul este descrierea în imagini făcută experienței din Luxembourg, a doua un promo pentru un proiect din Danemarca, la care mi-a făcut mare plăcere să lucrez, proiect dedicat tinerilor în ideea de a îi încuraja să danseze, să lupte pentru visele lor și să învețe să realizeze lucruri frumoase împreună.

Fifth Edition

5While closing the 4th edition of Scriptamanent, after the final meeting in Izmir, we are already preparing the new call for the next edition of the project. Stay tuned!

Login form